Țopăiala

Luigi Pirandello La rallegrata traducere de Laszlo Alexandru Îndată ce-a plecat grăjdarul șef, înjurînd mai abitir ca de obicei, Fofo s-a întors spre Nero, tovarășul lui de iesle, nou venit, și a suspinat. - Am priceput! Valtrap, fundițe și panaș. Începi bine, dragul meu! Azi ești de clasa întîi. Nero și-a întors capul în partea... Citește în continuare →

Reclame

Neatenție

Luigi Pirandello Distrazione traducere de Laszlo Alexandru Negru în sclipirea prăfuită a unui soare de august care îți tăia respirația, un dric de categoria a treia s-a oprit în fața porții întredeschise a unei case noi, pe una dintre numeroasele străzi noi din Roma, în cartierul Prati di Castello. Să tot fi fost trei după-masa.... Citește în continuare →

Plimbarea văduvului

Luigi Pirandello L’uscita del vedovo traducere de Laszlo Alexandru I De atîtea ori doamna Piovanelli, conversînd după cină cu soțul ei, și-a exprimat dorința ca dacă, din nenorocire, unul dintre ei urma să moară înainte de vreme - să moară el! El, el, da; în locul ei. Pentru binele copilașilor; nu pentru ea, firește. Cu... Citește în continuare →

La fel

Luigi Pirandello Pari traducere de Laszlo Alexandru Bartolo Barbi și Guido Pagliocco, intrați amîndoi prin concurs la Ministerul Lucrărilor Publice, ca secretari adjuncți, promovați apoi împreună ca secretari clasa a treia, apoi clasa a doua și apoi clasa întîi, deveniseră, după atîția ani de viață comună, prieteni de nedespărțit. Locuiau împreună, în două camere mobilate... Citește în continuare →

Datoria de medic

Luigi Pirandello Il dovere del medico traducere de Laszlo Alexandru I - Și sînt ai mei - se gîndea Adriana, auzind ciripitul celor doi copii în camera de alături; zîmbea în sinea ei, continuînd totuși să împletească iute un pulover de lînă roșie. Zîmbea, aproape neputînd să-și creadă gîndurilor, că acei copii sînt ai ei,... Citește în continuare →

Fără răutate

Luigi Pirandello Senza malizia traducere de Laszlo Alexandru I Atunci cînd Spiro Tempini, cu vîrfurile lungi ale mustăcioarei, pomădate ca două capete de sfoară, gata să fie trecute printr-o gaură de cizmă, trăgînd mereu cu degetele de manșetele scrobite, pentru a le scoate din mînecile sacoului; timid și subțire, miop și politicos, i-a cerut după... Citește în continuare →

Răposatul

Luigi Pirandello La buon’anima traducere de Laszlo Alexandru Încă din prima zi, Bartolino Fiorenzo a auzit din partea logodnicei sale: - Lina, de fapt, uite… Lina nu, nu e numele meu. Carolina mă numesc. Răposatul a vrut să-mi spună Lina și așa am rămas. Răposatul era Cosimo Taddei, primul soț. - Uite-l acolo! I l-a... Citește în continuare →

În bună rînduială

Luigi Pirandello Tutto per bene traducere de Laszlo Alexandru I Domnișoara Silvia Ascensi, venită la Roma să obțină transferul de la Școala Normală din Perugia în alt loc - oricare și oriunde ar fi fost, chiar în Sicilia, chiar în Sardegna - s-a dus să-i ceară ajutorul tînărului deputat din circumscripția ei, domnul Marco Verona,... Citește în continuare →

Fidelitate de cîine

Luigi Pirandello La fedeltà del cane traducere de Laszlo Alexandru În timp ce doamna Giannetta, încă în jupon, cu umerii și brațele descoperite, ba un pic și sînul (nu doar un pic, de fapt) își aranja frumosul păr negru, așezată în fața oglinzii, marchizul don Giulio del Carpine își termina de fumat țigara, întins în... Citește în continuare →

Foc la paie

Luigi Pirandello Fuoco alla paglia traducere de Laszlo Alexandru Fiindcă nu mai avea cui să-i poruncească, Simone Lampo și-a luat obiceiul, de la o vreme, să-și poruncească lui însuși. Și își comanda bățos: - Simone, treci aici! Simone, treci acolo! Își impunea dinadins, în ciuda halului în care era, lucrurile cele mai neplăcute. Uneori se... Citește în continuare →

Casa lui Granella

Luigi Pirandello La casa del Granella traducere de Laszlo Alexandru I Șoarecii nu bănuiesc viclenia cursei. Ar cădea în ea, dacă ar bănui? Dar nu-și dau seama, nici după ce-au căzut acolo. Se cațără pe gratii chițăind; își vîră boticul ascuțit printre ele; se învîrt; se agită fără încetare, căutînd ieșirea. Omul care apelează la... Citește în continuare →

Chiar în semn

Luigi Pirandello Nel segno traducere de Laszlo Alexandru Îndată ce-a aflat că dimineața studenții de la medicină se vor întoarce la spital, Raffaella Òsimo a rugat-o pe șefa de sală s-o ducă în cabinetul medicului primar, unde se țineau cursurile de semiologie. Șefa de sală s-a uitat urît la ea. - Vrei să te admire... Citește în continuare →

Pallino și Mimì

Luigi Pirandello Pallino e Mimì traducere de Laszlo Alexandru S-a numit mai întîi Pallino (Biluță), cînd s-a născut, fiindcă părea o bilă. Dintre toți cățeii, care au fost șase, a scăpat doar el, mulțumită rugăminților insistente și protecției afectuoase a copiilor. Moș Colombo, cum nu mai putea să meargă la vînătoare, care a fost pasiunea... Citește în continuare →

Apă amară

Luigi Pirandello Acqua amara traducere de Laszlo Alexandru Puțină lume, în dimineața aceea, în parcul de lîngă Terme. Sezonul balnear era deja pe sfîrșite. Pe două băncuțe apropiate, la o răspîntie sub platanii înalți, stăteau un tinerel palid, chiar galben, sfrijit de te-apuca mila, în costumul nou, deschis la culoare, ale cărui dungi, fiindcă era... Citește în continuare →

Mîngîierea

Luigi Pirandello La toccatina traducere de Laszlo Alexandru I Cu pălăria veche și albă împinsă pe ceafă, ale cărei boruri păreau un nimb în jurul mutrei roșii ca o roată de brînză de Olanda, Cristoforo Golisch s-a oprit în mijlocul drumului, cu picioarele crăcănate și cam îndoite, de la greutatea lui uriașă; a ridicat brațele;... Citește în continuare →

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑